Viermele sarma

Viermele sarma

Viermele sarma este larva gandacilor pocnitori (ordinul Coleoptera – familia Elateridae), fiind un daunator polifag. Frecvent intalnite sunt urmatoarele specii: Agriotes lineatus, Agriotes ustulatus Schäll si Agriotes obscurus. Viermii sarma ataca o multitudine de culturi, printre care: tomatele, ceapa, castravetii, salata, vinetele, ardeii, dovlecelul, varza, cartofii, radacinoasele, provocand daune semnificative. Ataca atat culturile din camp, cat si pe cele din sere si solarii.

CICLUL DE VIATA SI SIMPTOMELE ATACULUI

Daunele provocate de adulti sunt nesemnificative (adultii fiind prezenti in camp in mai-iunie si hranindu-se cu polenul plantelor), in schimb larvele distrug culturile hranindu-se cu seminte, radacini, tuberculi, tulpina.

Acest daunator prefera solurile umede si grele, atacul fiind preponderent in primaverile reci si umede. Culturile atacate prezinta goluri mai mici sau mai mari. Atunci cand plantele se afla intr-o faza mai avansata de vegetatie cand sunt atacate, acestea sunt intarziate in vegetatie, fiind mai mici decat plantele normale.

La tomate viermii sarma urca prin radacina, trec in tulpina plantelor si se hranesc la interior. Plantele atacate prezinta deficiente de crestere, frunzele se ingalbenesc, iar la o sectiune longitudinala poate fi observat si daunatorul. In cazul unui atac masiv cultura este compromisa.

La tuberculii de cartof si radacinile de sfecla, morcov si alte radacinoase, viermii sarma rod galerii, in urma atacului organele fiind afectate de boli si putrezind.

Viermii sarma ataca de obicei in zona coletului provocand slabirea plantei. Astfel planta atacata prezinta frunze ingalbenite, ulterior se ofileste, se usuca sau vegeteaza slab.

In cazul atacului radacinilor, acestea vor fi afectate in scurt timp de alte boli ale plantelor. La cartofi si radacinile de sfecla, morcov si alte radacinoase, viermii sarma fac galerii, radacinile fiind afectate si de alti patogeni, iar intr-un final se ajunge la putrezirea acestor parti.

Adultii au corpul alungit, ingustat posterior si culoare brun-roscat pana la negricios. La adulti poate fi observata prezenta dispozitivului de sarit, de aici si denumirea de “gandaci pocnitori”.

Ciclul de viata al acestor daunatori este de 4-5 ani. Pe parcursul acestor ani viermele naparleste de sapte ori, trecand prin opt varste. Adultii depun ouale in sol, ouale fiind mici, ovale, deschise la culoare, iar dupa 15-30 de zile apar larvele.

Larvele au corpul alungit, acoperit de un tegument tare la pipait, de culoare galben-castanie. La dezvoltarea completa, corpul are 18-25 mm si prezinta mandibule bine dezvoltate.

In primul si al doilea an se hranesc cu humus si substante organice in descompunere. Ulterior insa larvele trec la un regim de alimentatie fitofag, cauzand pagube importante.

Larvele devin tot mai periculoase in acelasi timp cu cresterea temperaturilor 12-20 de grade Celsius si a umiditatii din sol. La temperaturile sub 10 grade larva hiberneaza si isi inceteaza atacul asupra plantelor.

Daunatorii ierneaza in sol ca larve aflate la diferite varste sau ca adulti – in lojele pupale.

METODE DE PREVENIRE

• Efectuati araturi de toamna pentru limitarea populatiilor acestui daunator

• Dezinfectati solul cu produse specifice

• Preveniti atacul viermilor sarma inainte de plantarea rasadurilor

• Aplicati ingrasamintele in dozele recomandate pentru fiecare tip de sol in parte

• Aplicati amendamente cu calciu pe solurile acide

• Se recomanda ca terenurile cu exces de umiditate sa se dreneze